Scurt istoric

Autor: Cornel Boteanu

În Ţara Românească, un rol foarte important în dezvoltarea învăţământului l-au avut mânăstirile şi bisericile de la sate. Baia de Aramă a avut din acest punct de vedere privilegiul că se afla doar la 15 km de una dintre cele mai importante ctitorii de aici: Mânăstirea Tismana, pe lângă care a funcţionat una din primele şcoli.

Biserica din Baia. Vedere de epocă.La fel s-a întâmplat şi la Baia de Aramă unde exista pe vremuri un schit şi în timpul lui Brâncoveanu (1699-1703) a fost construită în stilul specific brâncovenesc o biserică, la poalele cornetului. La puţin timp după ce fusese construită, biserica a devenit mânăstire şi a fost închinată în muntele Athos, mânăstirii Hilandar. Deşi nu avem prea multe mărturii, naşterea învăţământului în Baia de Aramă trebuie legată de existenţa acestei mânăstiri precum şi de existenţa unor familii boiereşti cum a fost familia Hergoţilor care manifestau tot interesul ca să-şi înveţe copiii carte folosind chiar dascălii particulari. Asemenea şcoli funcţionau în judeţul Mehedinţi încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea (Cerneţ-1792), însă mişcarea de renaştere a culturii şi a învăţământului românesc a apărut abia la începutul secolului al XIX-lea, după revoluţia lui Tudor Vladimirescu. Acum, prin Regulamentul Organic, se consfinţeşte organizarea şi deschiderea şcolilor naţionale.

În această perioadă şi la Baia de Aramă funcţiona un învăţământ particular sub îndrumarea dascălului ardelean Ioan Şchiopu, care credem că a fost şi primul dascăl din acest târg:

"Prima şcoală particulară din Baia de Aramă este deschisă de ardeleanul I. Şchiopu în anul 1830, dascăl care se pare că a avut un rol important în organizarea învăţământului şi în alte localităţi din nordul Olteniei" (Arhitectura şi sistematizarea rurală în judeţul Mehedinţi, Bucureşti, p. 110).

Cu acest dascăl a învăţat carte şi unul dintre Hârgoţi, aşa cum menţionează Jenica Spineanu în cronica acestei familii: "Studiile şi le-a inceput la 7 ani, făcând 4 clase primare la Baia de Aramă, învăţând carte cu Ioan Şchiopu care fugise din Transilvania. După terminarea şcolii a fost trimis la Craiova unde a absolvit gimnaziul şi vorbea bine limba greacă şi citea literele slavone", (J. Spineanu, Cronica familiei Hergot, Primăria Baia, p. 18).

Aceste lucruri se petreceau în anii 1841-1845, deoarece I.A. Hergot s-a născut în anul 1834 şi documentele dovedesc că până în 1845 dascălul I. Şchiopu era încă la Baia de Aramă.

Începutul învăţământului public la sate s-a instituit în toată Ţara Românească în anul 1838. Acum din Plaiul Cloşani şi din Plasa Baia sunt trimişi în capitala de judeţ (Cerneţ) "candidaţi de învăţători" recrutaţi din rândurile copiilor de preoţi, ţârcovnici sau ţărani.

Plasa Baia are 62 de sate, 58 de candidaţi şi 1436 şcolari. Abia în anul 1863/1864 V.A. Urechia consemnează "existenţa unei şcoli săteşti la Baia de Aramă al cărei învăţător era Mih. Piciu" (V.A. Urechia, A.I.P, p. 188).

Această şcoală este menţionată şi de Ion Ionescu de la Brad, cel care a bătut cu pasul satele mehedinţene şi a cărui operă rămâne o carte de referinţă pentru întregul judeţ Mehedinţi: "Şcoala publică din Baia de Aramă era în stare proastă. Vitele dorm într-însa. Invăţătorul D. Mihalache Piciu este măcelar. Un preot seminarist pe lângă serviciul bisericii se ocupă şi cu învăţatul copiilor în particular după obiceiul vechi de pe timpurile când, deşi nu erau şcoli publice, românii tot învăţau carte plătind dascălii şi preoţii bisericilor" (I. Ionescu de la Brad, Agricultura românească în judeţul Mehedinţi, 1868, p. 393).

Menţiunea este importantă pentru că ne confirmă existenţa unui învăţământ anterior în târgul Baia de Aramă. De fapt cursurile nu se desfăşurau într-o şcoală propriu-zisă, ci în casa de sfat, aşa cum rezultă dintr-o sesizare a prefecturii: "În comuna târg Baia de Aramă nu există casă de sfat, aflându-se ocupată de şcoală şi învăţătorul nu permite a se ţine sedinţe precum le-a fost obiceiul până acum" (Arh. St., Buc., Fond rural comunal, ds. 44/1861, f. 2).
Cam asta era situaţia şcolii înainte de venirea preotului Ion Ştefan, despre a cărui personalitate am avut mari dificultăţi să adunăm câteva date. S-a descoperit o însemnare menţionată de Radu Creţeanu pe cartea bisericească "Împărţirea de grâu a Sf. Ioan Gură de Aur", Buzău 1833, care cuprindea un fragment de autobiografie: "După ce am terminat cursul seminarului în Vâlcea, la 1864 tot acel an am venit cântăreţ la această biserică, Baia şi în 1865 căsătorindu-mă, m-am făcut locuitorul de Baia. La 1866, preot Damaschin Dumitraşco a demisionat şi m-am făcut preot în locu-i; la 1867 m-a numit guvernu îngrijitoru şi preut. 1869. Martie. Preut I. Ştefan" (R. Creţanu, Biserica din Baia de Aramă în M.O.,Craiova, 1959, p. 292).

Într-o monografie păstrată în manuscris la Arhivele Statului, învăţătoarea Maria Rovenţa, scrie despre Ion Ştefan următoarele: "În 1865 a venit la Baia tânărul seminarist Ştefan Ion care a deschis o şcoală particulară. În anul 1866 s-a căsătorit, iar în 1867 s-a hirotonisit. În luna decembrie s-a prezentat la concurs în oraşul Craiova pentru postul de învăţător la Şcoala model" (M. Rovenţa, Monografia Băii de Aramă - manuscris, 1940, Fond revizorat şcolar, p. 14).

Şcoala Primară de Băieţi. Vedere de epocă.Altă informaţie destul de succintă din Arhivele statului menţionează că: "În 1870/1871 Şcoala Primară de Baieţi era o şcoală de tip rural cu clasele I-IV. În 1890/1891 aceasta devine Şcoală Primară Urbană de Baieţi tot cu clasele I-IV, având în anul următor 60 de înscrişi". Această şcoală se pare că a fost ridicată în anul 1880.
Figura primului dascăl a fost imortalizată printr-o statuie ridicată în anul 1898 de către sculptorul C. Bălăceanu (cel care a realizat şi bustul lui Tudor din faţa localului poştei). Statuia a fost ridicată prin contribuţia elevilor care l-au admirat, exprimându-şi astfel recunoştinţa după cum arată inscripţia: "Din partea elevilor şi admiratorilor".

Altă personalitate importanta din rândurile învăţătorilor din Baia este Nicolae N. Sârbulescu, autorul lucrării "Zavera lui Tudor" (1915), căsătorit cu Constanţa Aricescu şi ea învăţătoare la şcoala de fete.

Şcoala de fete a apărut după anul 1881 datorită numărului mare de eleve care au venit şi din alte localităţi limitrofe.
Şcoala de fete Virginea. Vedere de epocă.În anul următor ea devine şcoală urbană având înscrise 83 de eleve şi fiind prevăzută cu 2 posturi. În 1901 primeşte titulatura de Şcoală Primară Urbană de Fete nr. 1, iar în 1920 denumirea va fi schimbată adăugându-i-se titulatura "Virginia" până la fuziunea cu şcoala de baieţi. Şcoala de fete a fost construită în anul 1892 prin contribuţia lui I.A. Protopopescu din Strehaia, aşa cum arată placa memorială de marmură care fusese acoperită în timpul regimului comunist:

Şcoala Primară pentru Feciore
Virginia
Făcută de I.A. Protopopescu
Cu soţia sa Maria
Anul 1882
Arhitect Ioan Petrescu

Şcoala era într-adevăr un local model cuprinzând şi locuinţa directoarei.

Şcoala de meserii. Vedere de epocăPe lângă aceste două şcoli, la începutul secolului s-au pus bazele şi unei şcoli de meserii din iniţiativa unui comitet local. Revizorul N.D. Spineanu raporta că: "Încă de la 22 ianuarie 1901 a început să funcţioneze o şcoală de meserii având 15 elevi absolvenţi ai cursului primar". Şcoala şi-a început activitatea cu secţiile de rotărie şi lemnărie, fiind condusă de P. Livescu din Focşani. La reforma învăţământului din 1936 şcoala s-a transformat în Gimnaziu industrial. Această şcoală a manifestat atracţie pentru elevi din zona rurală deoarece necesita cheltuieli materiale mai reduse.
După reforma din 1848 această şcoală a devenit Şcoala Tehnică Profesională de Baieţi. Şi pentru fete a existat o şcoală proprie înfiinţată tot în timpul administratorului G. Iupceanu: o şcoală de ţesătorie care a funcţionat în localul vechii cantine unde este actualmente grădiniţa. Şi mai atractivă a fost Şcoala de Menaj care a funcţionat între 1825-1830 fiind condusă de Eufrosina Predescu. Această şcoală cuprindea trei secţii: croitorie, spălătorie, bucătărie. Şcoala a funcţionat în actuala incintă a Casei de Cultură având un rol foarte important în formarea viitoarelor gospodine. În perioada interbelică la Baia de Aramă a funcţionat un gimnaziu datorită faptului că liceul "Traian" nu putea să preia toată populaţia şcolară a judeţului: "În anul şcolar 1922-1923 Ministerul Instrucţiuni Publice a dat 250 000 de lei pentru construirea Gimnaziului de la Baia de Aramă şi 170 000 pentru terminarea şcolii din aceiaşi localitate" (colecţia de documente, doc XXIV-32 p. 25).

În anul 1922-1923 corpul profesoral era format din: P. Iorgulescu, V. Dinculescu, C. Vasiliu, Dr. H. Procopiu, Gh. Pereanu şi I. Iorgulescu iar în funcţia de director era Petre V Panaitiu. Cursurile funcţionau după amiază în localul Şcolii Primare de Băieţi cu un număr de 91 de elevi înscrişi. Gimnaziul s-a desfiinţat după ce a dat cinci promoţii de absolvenţi.

Unul dintre dascălii de renume a fost I. Iorgulescu poreclit Decanul, cel care a pregătit o serie de serbări prezentând corurile care constituiau o adevărată podoabă a activităţii didactice.

Din anul 1945 s-a creat Gimnaziul Unic iar după reforma din 1948 Şcoala Elementară cu două cicluri (I, II) la care s-au succedat într-un răstimp destul de scurt următorii directori: Gheorghe Predescu, Vasile Bobic, Margareta Topciu, Lucreţia Iliescu, Iulian Drăgulescu şi Eleodor Popescu. Este meritul deosebit al proaspatului absolvent al Facultăţii de Filologie, Eleodor Popescu, care iniţiaza, la 1 septembrie 1957 înfiinţarea Şcolii Medii din Baia de Aramă. În primii ani şcoala a funcţionat în clădirea aflată pe Valea Găinii unde se aflase mai înainte Şcoala Inferioară de Meserii şi unde se găsesc acum atelierele şcolare.

Clădirea nouă a liceului în primii ani de funcţionareÎncă de la început şcoala a avut un valoros colectiv de cadre didactice din care menţionăm: Eleodor Popescu-director, Margareta Topciu, Lucreţia Iliescu, Pecingine (Dogaru) Elena, Ion Andriţoiu cărora li s-au adăugat în anii următorii profesori de renume ca Nicolae Dogaru, Emil Semenescu, Petre Golumbeanu, Vasile Novac, Gheorghe Călescu şi alţii. După plecarea domnului profesor Eleodor Popescu în funcţia de director a fost numit pentru scurt timp profesorul Ion Ştefănescu din Văieni. Apoi, un sfert de veac, în fruntea acestei şcoli a fost profesorul de limba şi literatura română Nicolae Dogaru, un adevărat model didactic, om care s-a dăruit şcolii şi învăţământului din localitate. În timpul domniei sale liceul s-a bucurat de un bine meritat prestigiu scoţând generaţii de absolvenţi din rândurile cărora s-au ridicat oameni de renume care au dus mai departe faima liceului:

  • Drăgulescu Emilian, director al I.F.A., comuna Măgurele (Ilfov);
  • Radu Viorel, fost decan al Facultăţii de Matematică Timişoara;
  • Doandeş Victor;
  • Morega Dan, profesor universitar, fost prefect al judeţului Gorj;
  • Raicu Romulus, fost parlamentar şi inspector şcolar, profesor de istorie la Colegiul Traian;
  • Samfirescu Mircea, fost inspector general adjunct la I.S.J. Mehedinţi, profesor de fizică la Colegiul Traian;
  • Popescu Eleodor, preşedinte al Inspectoratului pentru Cultură Mehedinţi, inspector general, profesor de limba română;
  • Dogaru Nicolae, fost director al liceului din Baia de Aramă, profesor de limba română;
  • Giugiuc Constantin, fost inspector la I.S.J. Mehedinţi, profesor de matematică;
  • Pleşa Ion, şeful Corpului de Pompieri Drobeta Turnu Severin;
  • Păunescu Horia, profesor universitar la Facultatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila" din București.

În perioada în care şcoala a devenit liceu industrial ca director a funcţionat Alexandru Lazăr, profesor de matematică, între anii 1983-1987. De atunci şi până în 2008 functia de director a deţinut-o fără întrerupere domnul profesor de matematica Cornel Ploscaru. Din semestrul II al anului şcolar 2007-2008 până la începutul anului şcolar 2009-2010 director al grupului şcolar din localitate a fost domnul profesor de matematică Stoican Victor. În prezent, director la Grupul Şcolar Industrial "Constantin Brâncoveanu" este doamna Dunărinţu Mihaela.

Până în anul 1994 şcoala generală a funcţionat ca unitate de sine stătătoare condusă de următorii directori: Raicu Cocuţa, Lazăr Gheorghe, Ivăşcanu Maria şi Ploscaru Săndel. În această perioadă cu sprijinul unui om provenit din aceste locuri, inginerul Sabin Răuţi, liceul teoretic s-a transformat în liceu industrial patronat de Ministerul Geologiei. Din anul 1997 liceul a devenit grup şcolar industrial purtând numele, Constantin Brâncoveanu.

Din păcate, clădirile vechi, locaţiile diferite unde elevii trebuie să înveţe (liceul, cu numai 6 săli de clase, este situat pe str. Tudor Vladimirescu tot aici ţinându-se cursurile gimnaziale şi Ş.A.M.; cursurile primare se desfăşoară în cele 2 clădiri de lângă biserică, foste şcoli de băieţi şi fete; ateliere se află pe strada Minelor, aici efectuându-se practica) nu permit desfăşurarea în condiţii propice a pregătirii elevilor. În anul 2007, Grupul Şcolar Industrial "Constantin Brâncoveanu" din Baia de Aramă a intrat în programul de construcţie de campusuri şcolare, beneficiind astfel de modernizarea actualei clădiri a liceului, de extiderea spaţiului de şcolarizare, construirea unui bloc de garsoniere pentru profesori şi de o clădire nouă pentru atelierele şcoală la aceeaşi locaţie cu cea a liceului. Licitaţia organizată de Primaria Baia de Aramă s-a finalizat în toamna anului 2008 lucrările pentru campus începând în 2009.

S-au realizat o parte din lucrări (reabilitare clădire liceu, reabilitare clădire internat, reabilitare cantină, construire clădire nouă ateliere școală) după care lucrările s-au oprit din lipsă de fonduri.

De curând, lucrările au fost reluate, construindu-se în prezent clădirea nouă pentru liceu și clădire de locuințe pentre cadrele didactice.

Începând cu anul școlar 2015-2016 statutul liceului s-a schimbat în colegiu. Noua denumire a unității noastre este: Colegiul Tehnologic "Constantin Brâncoveanu" Baia de Aramă.